| Amplasată în apropierea Lacului Tei, locuinţa interpretează în limbaj contemporan tiparul mai degrabă clasic al casei cu belvedere, acoperită tradiţional în două ape. Obişnuit probabil cu arhitectura frecventă în Statele Unite, unde a locuit pentru câţiva ani, beneficiarul a optat pentru o casă cu şarpantă, trăsătură pe care arhitectul o îndeplineşte fără a se abate de la principiile exprimării arhitecturale contemporane, care l-au consacrat. Proiectul îmbină în mod creativ o serie de antinomii: în panta acoperită cu ţiglă ceramică se deschide o fereastră amplă ce împrăştie lumină asupra podului, prin tradiţie, întunecos. Astfel, dedesubtul acestei structuri generos vitrate, la etaj, se desfăşoară zona de zi, cu un dining deschis spre o terasă cuprinzătoare, omagiu adus peisajului. În celălalt capăt, livingul, |
separat de prima zonă printr-un ascensor, se deschide, alături de dormitorul matrimonial adiacent, spre zona mai retrasă a amplasamentului. În mod ingenios pentru formula clasicizată a locuinţei, spaţiile ocazional publice ale dormitoarelor de oaspeţi se găsesc la parter, despărţite printr-un hol degajat, cu un loc de discuţii. Scara, cu aspect minimalist, este un element important pentru casa care-şi dozează atent gradul de transparenţă: în peretele perfect blindat cu piatră al parterului, singurul gol care nu ţine cont de economie este cel care luminează accesul la etaj. Restul ferestrelor sunt dimensionate şi poziţionate atât cât este necesar traiului unei familii cu oaspeţi ocazionali. Această răsturnare a raportului plin-gol pe verticală este o extensie formală a reconfigurării inovative a conceptului tradiţional al locuirii. |
