| În mod paradoxal, complexul de locuinţe ridicat pe malul lacului Buftea-Samurcaşi în limbaj de ultimă actualitate sunt mult mai apropiate de spiritul vernacular verificat de-a lungul secolelor decât multe construcţii aşa-zis „rustice” pe care le închipuie frecvent arhitectura contemporană. Astfel, medierea între exterior şi spaţialitatea interioară – rol tradiţional îndeplinit de prispă – este aici interpretată supradimensionat, prin şirul de console care protejează punctele de acces dinspre stradă şi căile de comunicare cu grădina din spatele proprietăţilor.
Cele opt locuinţe construite în regim înşiruit sunt de trei tipuri, după suprafaţa utilă desfăşurată, variind între 220, 240 şi 260 metri pătraţi, amplasate, desigur, pe parcele de dimensiuni direct proporţionale cu acestea. Toate se aseamănă, în schimb, prin calităţile – |
din nou, tradiţionale – de folosire optimă a spaţiului util şi prin reducerea culoarelor de circulaţie interioară la doar 4 metri pătraţi, atât cât îi sunt necesari unei formule clasice de locuire, cu bucătărie şi living la parter şi dormitoare la etaj.
Proiectul este mai amplu, incluzând şi o zonă de recreere cu terenuri de sport, club şi piscină puse la dispoziţia viitorilor proprietari ai locuinţelor. Dorinţa promotorului a fost aceea de a crea prin arhitectură şi amenajări o atmosferă liniştită, care să profite de priveliştea lacului apropiat şi de nivelul ridicat al calităţii întregului ansamblu. De aceea, comunicarea vizuală între diferitele locuinţe adiacente şi, pe de altă parte, dintre ele şi vecinătăţi este posibilă, datorită deschiderilor vitrate dinspre laturile scurte ale loturilor, dar nu constituie un abuz asupra intimităţii locurii. |
