Imobilul de pe Intrarea Cretei conţinea la momentul finalizării sale (1996) două apartamente, aparţinând unor familii diferite. Odată cu unificarea ulterioară a proprietăţii, a fost necesară o intervenţie de reamenajare interioară a zonei de zi de la al doilea etaj, realizată de arhitectul-autor al imobilului.
Gama cromatică în care a fost conceput proiectul rămâne în sfera intimităţii şi a bunului gust. Nuanţelor calde, naturale ale materialelor de finisaj le corespund gesturi volumetrice hotărât ortogonale, într-o compoziţie coerent urmărită pe toate suprafeţele implicate în spaţialitatea unei încăperi.
Astfel, elementul orizontal al barului – o placă din lemn susţinută |
în ciuda masivităţii sale de un plan transparent din plexiglas – se continuă pe verticală, alcătuind un L tridimensional, apoi se continuă la nivelul pardoselii, printr-o dungă care închide compoziţia.
Reconfigurarea şemineului s-a făcut tot printr-o dejucare a superstiţiilor gravitaţionale ale realităţii obiective. Volumul prismatic greu care închide mecanismul necesar aerisirii pare a pluti, ca o emanaţie a pereţilor care-l delimitează pe două laturi. Aceeaşi atenţie la continuitate se poate observa în prelungirea chenarului cafeniu care închide lateral şemineul pe verticală şi apoi pe scafă, dar şi orizontal, la cotă medie, alcătuind un element de susţinere a televizorului.
|