| Pornirea acestui proiect a fost circumscrisă ideii de a transforma un spațiu existent, situat într-un important ansamblu rezidențial al Brașovului, cu toate tarele sale, stâlpi ieșiți din planurile pereților, ghene, grinzi, ferestre și uși în abundență și aleatoriu poziționate, într-un apartament care să emane intenția unui act volitiv (unde „necesitatea” din punct de vedere structural sau al instalațiilor să fie pe cât posibil diluată) în ceea ce privește fluiditatea spațiilor, suprafețelor și a materialelor.
Toate „accidentele” de care vorbeam mai sus au fost escamotate prin intervenția cu placaje și mobilier încastrat astfel ca încăperile să fie în final definite de forme rectangulare simple, forme care au contribuit și ele la punerea în valoare a mobilierului, a instalației audio-video, compusă ea însăși din obiecte care au în sine o valoare estetică.
Tot în slujba obținerii acestui cadru „curat”, neutru, capabil să evidențieze obiectele conținute, am optat pentru culoarea albă. În același timp, întru recuperarea unei atmosfere domestice am considerat potrivită prezența în spațiile importante (living, dining și scara de acces) a lemnului, sub forma unor scânduri din lemn lamelar, în care am inserat și corpurile de iluminat, și care elimină necesitatea grilelor de ventilație. Plafonul din lemn urmărește forma acoperișului în două ape, dându-i cursivitate, acoperind instalațiile, grinzile și ferestrele Velux existente. Eliberat de astfel de „accidente”, plafonul iese din living sub cortina generoasă ce adăpostește locul de luat masa de pe terasa ce permite contemplarea întregului oraș. Prin acest gest, cred că am reușit să creăm o comuniune cu livingul, astfel că diningul exterior devine o extensie a spațiului interior.
Revenind la scopul de a realiza un cadru cât mai simplu, neutru, fertil pentru dezvoltarea ulterioară a amenajării: mobilier, covoare, tablouri, trebuie să amintesc că ușa liftului (și din |
motive de confort psihic) a fost dublată de una din cărămidă albă pentru a nu întrerupe peretele placat cu același material. Aici trebuie menționat că și cărămida, cu încărcătura sa de material folosit de mii de ani, contribuie la împlinirea caracterului domestic al interiorului. Coexistența cărămizii și a lemnului degajă o nuanță arhetipală a spațiului.
Un alt aspect care trebuie amintit este că în ceea ce privește mobilierul din încăperea denumită de beneficiar „work and living”, unde, pe lângă pat, era necesară și existența unui birou, am fost forțați de multitudinea de uși și ferestre să creăm un singur obiect de mobilier care să sintetizeze pe cele două. Separația eterică dintre cele două zone, studiu si dormit, am marcat-o prin biblioteca suspendată ce conține la introdus corpuri de iluminat pentru birou și pentru citit.
Mobilierul cumpărat, de foarte bună calitate, a fost integrat destul de exact în amenajare, cu intenția de a crea senzația că e parte integrantă din aceasta. Astfel, canapeaua din living a fost inserată în podiumul înălțat pe care se află diningul.
Folosirea materialelor de cea mai bună calitate: uși cu toc încastrat (invizibil) și fără pervaz, la față cu peretele, plăci de gresie de 3x1 metri, dulapuri și mobilier din MDF lucios sau Corian alb în băi, a contribuit la dorita esențializare, simplificare a contextului spre care tindeam, contribuind la punerea în evidența a tablourilor semnate de Vladimir Șetran (ce au înnobilat spectaculos interiorul), sau a covorului persan de cea mai bună calitate, a obiectelor sanitare, definite de un design și o performanță de excepție.
Ca și în alte dăți, pe lângă oamenii care execută și care trebuie să fie pasionați și performanți în ceea ce fac, am constatat din nou că beneficiarul în acest domeniu nu este doar o calitate ci o „meserie”, să fie implicat în consonanță însă cu arhitectul, consonanță care este una din condițiile sine-qua-non pentru o reușită. |
foto: Radu Malasincu
