Locuinţa finalizată în 2008 este o nouă interpretare a temei casei de lângă lac, demonstrând un deosebit rafinament compoziţional şi confirmând aptitudinile deja cunoscute ale arhitectului pentru detalierea în mod semnificativ a unui habitat. Cele două corpuri care alcătuiesc clădirea au fost menite să accentueze direcţia principală de peisaj a amplasamentului, spre lac. Dialogul dintre cele două elemente ale compoziţiei este exprimat sincer: ambele corpuri aproape complet opace spre exterior renunţă la câte un perete, deschizându-se unul spre celălalt şi articulându-se printr-un al treilea, mai modest. Astfel ia naştere o incintă orientată în primă instanţă spre sine, iar apoi spre peisaj, graţie transparenţei care o înconjoară. Clădirea este compusă din două tuburi de înălţime diferită dezvoltate pe adâncimea sitului, fiecare fiind paralel cu câte o latură |
lungă. Ca o contrabalansare a primei impresii de masivitate pe care o are de obicei betonul aparent, ambele elemente tubulare levitează deasupra solului, iar accesul se face printr-un portal alipit corpului parter. Scenografia interioară a acestui „tub” dezvoltat doar pe un nivel include un living având zona de discuţii de cotă mai joasă decât restul, pentru a accentua o anumită intimitate pe care spaţiile de zi trebuie s-o aibă. Traseul casei continuă transversal, printr-un element de articulaţie complet transparent – sera – şi se termină în cel de-al doilea tub, tot de alcătuire longitudinală, deschisă spre capete. La parter, acest corp conţine bucătăria, diningul şi spaţiile utile, mai puţin vizibile ale unei case, iar nivelul superior adăposteşte trei dormitoare, dintre care cel matrimonial comunică printr-o loggie umbrită cu grădina şi, ca fundal, cu priveliştea lacului. |