| Situl amplasat la conjuncţia a două străzi nu a permis decât o abordare preponderent introvertită a soluţiei arhitecturale. Locuinţa intră într-un dialog timid cu vecinătăţile, mai mult prin insinuarea unor fante punctuale de lumină pe prim-planul alb, opac al zidurilor dinspre cele două artere adiacente proprietăţii. De altfel, aceleiaşi cauze i se datorează şi organizarea în „L” a planului, deschis mai degrabă spre incinta proprie decât spre peisajul încă în formare. Transparenţa casei este dedicată zonelor de zi şi amplasată pe faţada sudică, respectiv estică a volumului.
Golul înalt de trei etaje, care adăposteşte scara, este un element principal al compoziţiei, comunicat exteriorului printr-un vitraj amplu, făcând vizibilă articularea vertical inedită a diferitelor zone. Astfel, bucătăria şi diningul sunt cu o jumătate de nivel mai jos decât |
livingul, care la rândul său este mai jos decât dormitorul matrimonial. Fireşte, toate acestea sunt dedesubtul etajului al doilea, adăpostind zona dedicată copilului, care se deschide spre exterior printr-un bovindou oblic.
Partea frontală a planului, care la parter închide un garaj, iar la primul nivel delimitează livingul, se transformă în terasă la ultimul etaj. Peste această orânduire generală a locuinţei, se desfăşoară un al doilea „L”, mult mai vizibil, al cojii exterioare a casei, care reuşeşte în acelaşi timp să protejeze şi să plutească peste pelicula transparentă a faţadei. Prelungirea conceptului arhitectural şi în interior, la nivel de detaliu, textură şi culoare este o constantă benefică a lucrărilor lui Radu Teacă. Şi în acest caz, jocul aparent antigravitaţional al volumelor de lemn care levitează peste o foaie transparentă de plexiglas este reluat cu succes. |
